Scurtă radiografie a ”Ploiești street food festival 2019”

Vremea prietenoasă și evenimentul grandios, a stârnit curiozitatea unui număr mare de ploieștenti ce s-au unit pe bulevardul castanilor din Ploieșți.
La prima vedere, atmosfera era una veselă, de sărbătoare, extrasă parcă de pe falezele din Mamaia sau Costineșți. (poate și înmulțirea pescărușilor în acest oraș, a ajutat acest lucru).

Tipologiile de oameni prezenți, erau dintre care mai variate, de la copile ușor trecute de 14 ani, ce abordau o vestimentație mult prea provocatoare pentru ca tensiunea arterială să-ți stea locului, la ”domnișoare târzii” ce abordau același gen vestimentar încercând din răsputeri să păcălească timpul nemilos, și până la bătrânei cu fete pe cât de curioase pe atât de nedumerite, veniți parcă din alte timpuri, cu totul alte reguli și obiceiuri; a…și să nu uit de rromi,…mult prea mulți rromi. Este drept că ceva se întâmplă cu mine, ori mi-am pierdut atenția distributivă în ultima vreme, ori am fost pur și simplu concentrat pe alte lucruri încât am uitat să privesc în juru-mi, dar mi-aș dori să nu se înțeleagă prin aceste rânduri că sunt rasist sau anti ceva, însă da, parcă prea mulți rromi ce mă ajutau parcă să-mi dezvolt latura imaginației vizualizandu-mă cu ușurință, pe străzile din Puerto Rico.

Am mai observat faptul că sutienul nu mai este la modă (nu este neapărat un lucru rău din punctul meu de vedere), băieții purtau ca lipsiți de inspirație sau fără personalitate aceeași tunsoare ”a la” Cristiano Ronaldo, iar fetele au găsit potriviți pentru acastă adunare, pantalonașii pe bucă. În rest cam aceleași obiceiuri intrate de mult în sânge, odată cu apariția platformelor de socializare, oamenii meregeau pe stradă cu ochii ațintiți spre ecranele telefoanelor mobile, verificându-și frenetic like-urile primite pozelor abia postate. Cu toții păreau ca niște aparate cu suflete încorporate, că să citez artistul ce în ultima seară a urcat pe scenă.

Este obligatoriu să aduc în discuție prezența scenică și felul în care a interpretat melodiile cu care am crescut, Fab Morvan, ex Milli Vanilli, chiar dacă a făcut asta printre fascicule verzi de laser poziționate pe chipu-i negru că un lemn de abanos. De menționat faptul că nici artiștii naționali nu au fost mai prejos în interpretare, prezența scenică sau datoria creării unei stări fabuloase.

Totul este bine când se termină cu bine, caravanele cu mâncare și-au strâns calabalâcul târziu în noapte, ploieștenii s-au îndreptat către casele lor, iar bulevardul castanilor și-a reluat incet rolul de cea mai poluată arteră din Ploieșți.

De Andrei Hutu YT: https://www.youtube.com/channel/UCwd-daIiew8WBpsRPv0UHkw

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.